garantat

GARANTÁ, garantez, vb. I. Tranz. şi intranz. A da cuiva siguranţa că va avea ceva; a asigura (cuiva ceva); a răspunde de valoarea, de calitatea unui obiect. ♦ A se angaja să menţină în stare de bună funcţionare, pe o durată determinată, un aparat, un mecanism etc. vândut. ♦ A răspunde pentru faptele sau pentru comportarea altuia, a da asigurări că... ♦ Intranz. A-şi lua răspunderea cu averea sa că datoria făcută de altul va fi achitată conform obligaţiilor stabilite. – Din fr. garantir.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GARANTÁT, -Ă, garantaţi, -te, adj. (Despre mărfuri) A cărui valoare, calitate, funcţionare etc. sunt asigurate de acela care a vândut marfa. ♦ (Adverbial; fam.) Sigur, neîndoielnic. – V. garanta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GARANT//Á ~éz 1. tranz. 1) A asigura în calitate de garant. 2) A adeveri printr-o garanţie; a asigura. 3) A lua pe răspundere proprie. 4) A răspunde de calitate şi de funcţionare bună. 2. intranz. A răspunde de plata unei datorii făcute de altă persoană. /<fr. garantir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GARANTÁT¹ adv. Fără îndoială; neîndoielnic; sigur. /v. a garanta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GARANTÁ//T² ~tă (~ţi, ~te) (despre mărfuri) Care este asigurat printr-o garanţie pentru calitate sau valoare. /v. a garanta
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GARANTÁ vb. I. 1. tr. A asigura, a încredinţa pe cineva de ceva. ♦ tr., intr. A da garanţie, a răspunde de ceva. 2. intr. A răspunde de plata unei datorii făcute de altul; a chezăşui. [Cf. fr. garantir, it. garantire].
(Dicţionar de neologisme)

GARANTÁT, -Ă adj. (Despre mărfuri, obiecte etc.) A căror funcţionare sau valoare sunt asigurate de fabricant sau vânzător. ♦ adv. Sigur, neîndoielnic. [< garanta].
(Dicţionar de neologisme)

GARANTÁ vb. I. tr. a asigura, a încredinţa pe cineva de ceva. II. tr., intr. a da garanţie, a răspunde de ceva. III. intr. a răspunde de plata unei datorii făcute de altul; a gira. (< fr. garantir)
(Marele dicţionar de neologisme)

GARANTÁT, -Ă adj. (despre mărfuri, obiecte etc.) a cărui funcţionare sau valoare sunt asigurate de fabricant sau vânzător. ♢ (adv.) sigur, neîndoielnic. (< garanta)
(Marele dicţionar de neologisme)

garantá vb., ind. prez. 1 sg. garantéz, 3 sg. şi pl. garanteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

garantát adj. m., pl. garantáţi; f. sg. garantátă, pl. garantáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
GARANTÁ vb. 1. a asigura, (înv.) a siguripsi. (Le ~ libertatea.) 2. a gira, a răspunde, (pop.) a chezăşui. (~ pentru el.)
(Dicţionar de sinonime)

GARANTÁT adv. v. desigur.
(Dicţionar de sinonime)