gardă dex - definiţie, sinonime, conjugare
GÁRDĂ, gărzi, s.f. 1. Pază, supraveghere efectuată într-o unitate militară, într-o instituţie civilă etc.; (concr.) persoană sau grup de persoane care asigură această pază. ♢ Gardă de onoare = a) subunitate militară care prezintă onorurile unei persoane oficiale; b) pază simbolică instituită în semn de respect la ocazii solemne; grup de persoane care fac această pază. Gardă personală = grup de persoane însărcinat cu paza vieţii unui demnitar. (în trecut) Gardă civică (sau naţională) = unitate compusă din voluntari, care asigura paza şi liniştea într-un oraş. ♢ Loc. adj. De gardă = a) care este însărcinat cu paza, cu supravegherea, cu îngrijirea. Soldat, medic de gardă; b) care este de serviciu, deschis în afara orelor de funcţionare obişnuite. Farmacie de gardă. ♦ Poziţie a braţelor şi a corpului luată de un boxer, de un luptător etc. pentru a para loviturile adversarului sau pentru a ataca. ♢ Expr. A se pune în gardă = a) (la scrimă) a lua poziţia de apărare sau de atac; b) a-şi lua toate măsurile de precauţie spre a nu fi surprins de un lucru neplăcut. (La jocul de şah) Gardă sau (rar) gardă la regină = avertisment dat partenerului că regina este ameninţată. Garda veche (sau vechea gardă) = cei care au participat în trecut la o acţiune socială, politică etc. 2. Apărătoare metalică montată între mânerul şi lama unei săbii, unei spade etc. ♢ Garda trăgaciului = piesă de protecţie a trăgaciului la armele de foc. – Din fr. garde.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÁRDĂ gărzi f. 1) Supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri; pază; strajă. ~ de noapte. ♢ Medic de ~ medic de serviciu la un spital în afara orelor de lucru. 2) Persoană, grup de persoane sau subunitate militară care păzeşte un obiectiv sau persoane aflate sub arest; pază; strajă. ♢ ~ de onoare subunitate militară care dă onorurile cu anumite ocazii. ~ personală gardă având însărcinarea de a asigura securitatea unui demnitar. ~ patriotică (sau naţională) gardă alcătuită din detaşamente de voluntari care participă la asigurarea independenţei şi securităţii patriei. 3) (la box, scrimă etc.) Poziţie de apărare în vederea evitării unei lovituri. ♢ A se pune în ~ a lua măsurile necesare pentru a ocoli un pericol sau o situaţie neplăcută. 4) (la săbii, la spade) Apărătoare metalică fixată între mâner şi lamă. /<fr. garde
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gárdă (gắrzi), s.f. – Pază, supraveghere. Var. (înv.) g(v)ardie, gvardă. Fr. garde. – Der. gardian, s.m., din fr. gardien; gardist (var. pop. vardist ), s.m. (poliţist; membru al partidului politic numit Garda de Fier), cf. Iordan, BF, VII, 273.
(Dicţionarul etimologic român)

GÁRDĂ s.f. 1. Pază; veghe; persoană sau grup de persoane care păzeşte pe cineva sau ceva. ♢ Gardă de onoare = pază instituită în semn de respect cu ocazia anumitor solemnităţi. 2. (Sport) Poziţia corpului şi a braţelor luată de boxeri şi luptători în vederea atacului sau a apărării. ♢ A se pune în gardă = a lua poziţie de apărare; (fig.) a-şi lua măsurile necesare pentru a nu fi surprins de ceva. ♢ Medic (sau soră) de gardă = medic (sau soră) de serviciu într-un spital, care asigură serviciul în afara orelor de program pentru cazurile urgente. 3. (Mil.) Parte a sabiei cuprinsă între mâner şi lamă, care protejează pumnul contra loviturilor. [< fr. garde].
(Dicţionar de neologisme)

GÁRDĂ s. f. 1. pază; veghe; persoană sau grup de persoane care păzeşte pe cineva sau ceva. o ~ de onoare = pază instituită în semn de respect cu ocazia anumitor solemnităţi. 2. (sport) poziţia corpului şi a braţelor luată de boxeri şi luptători în vederea atacului sau a apărării. o a se pune în ~ = a lua poziţie de apărare; (fig.) a-şi lua măsurile necesare pentru a nu fi surprins. o medic (sau soră) de ~ = medic (sau soră) de serviciu într-un spital, care asigură serviciul în afara orelor de program. 3. parte a sabiei, între mâner şi lamă, care protejează pumnul contra loviturilor. (< fr. garde)
(Marele dicţionar de neologisme)

gárdă s. f., g.-d. art. gărzii; pl. gărzi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gardá vb., ind. prez. 1 sg. gardéz, 3 sg. şi. pl. gardeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GÁRDĂ s. 1. (MIL.) pază, strajă, (pop.) caraulă, (înv.) culuc, păzitoare. (Să vină ~!) 2. gardă de corp v. bodyguard. 3. v. pază. 4. apărătoare, (rar) strajă, (înv.) scut. (~ la sabie.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ga gar gard

Cuvinte se termină cu literele: da rda arda