gardină dex - definiţie, sinonime, conjugare

gardină

[Sinonime]
GÁRDINĂ, gardini, s.f. 1. Şănţuleţ făcut la capetele din interior ale doagelor unui butoi, în care se fixează fundul sau capacul. ♦ Porţiunea de doagă dintre capătul de sus şi şănţuleţul în care se fixează fundul. 2. (Rar) Borul pălăriei. – Cf. germ. G a r g e l.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÁRDIN//Ă ~i f. 1) (la butoaie) Şănţuleţ transversal la capetele doagelor în care se fixează fundul. 2) Porţiunea de doagă cuprinsă între capătul ei de sus şi şănţuleţul transversal. 3) rar Bor la pălărie. /<germ. Gargel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gárdină (-ne), s.f. – Şănţuleţ la doagele unui butoi în care se fixează fundul sau capacul. Origine obscură. După Tiktin şi DAR, din germ. Gargel, Gergel (REW 3568), dar der. nu este clară. Scriban se gîndeşte la o der. de la gard. – Der. gărdina, vb. (a face gardine de butoi); gărdinar, s.m. (unealtă de dogărie pentru făcut gardine); desgărdina, vb. (a desface un butoi).
(Dicţionarul etimologic român)

gardină, gardine. s.f. (intl.) acoperire, alibi. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

gárdină s. f., g.-d. art. gárdinii; pl. gárdini
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GÁRDINĂ s. v. bor, margine.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ga gar gard gardi gardin

Cuvinte se termină cu literele: na ina dina rdina ardina