GARGARISÍ, gargarisesc, vb. IV. Refl. A face gargară. ♦ Tranz. şi refl. Fig. (Peior.) A vorbi nedesluşit sau fără şir, fără logică. – Din ngr. ghargharízo.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A GARGARIS//Í ~ésc intranz. 1) A face gargară. 2) fig. A vorbi incoerent încet şi nedesluşit; a bolborosi. /<ngr. gargarizo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
gargarisí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gargarisésc, imperf. 3 sg. gargariseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. gargariseáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GARGARISÍ vb. (MED.) (înv.) a se gargariza.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A GARGARIS//Í ~ésc intranz. 1) A face gargară. 2) fig. A vorbi incoerent încet şi nedesluşit; a bolborosi. /<ngr. gargarizo
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GARGARISÍ vb. (MED.) (înv.) a se gargariza.
(Dicţionar de sinonime)