garofiţă

GAROFÍŢĂ, garofiţe, s.f. 1. Diminutiv al lui garoafă. 2. Plantă erbacee cu frunze lanceolate şi flori purpurii; garoafă de câmp (Dianthus carthusianorum). 3. Plantă erbacee ornamentală cu tulpina ramificată, cu flori mari, roşii, albe sau pestriţe (Dianthus chinensis). 4. (în sintagmele) Garofiţă de munte = plantă erbacee cu flori mari, purpurii (Dianthus compactus). Garofiţa Pietrei Craiului = plantă erbacee a cărei tulpină de 10-20 cm poartă o singură floare purpurie brăzdată radial de dungi mai închise (Dianthus callizorus). – Garoafă + suf. -iţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GAROFÍŢ//Ă ~e f. (diminutiv de la garoafă) Plantă erbacee cu frunze lanceolate şi cu flori de culoare purpurie; garoafă de câmp; garoafă sălbatică. /garoafă + suf. ~iţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

garofíţa Piétrei Cráiului s. f. + s. f. + s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

garofíţă s. f., g.-d. art. garofíţei; pl. garofíţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

garofíţă de múnte s. f. + prep. + s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
GAROFIŢĂ DE MÁRE s. v. sică.
(Dicţionar de sinonime)

GAROFÍŢĂ s. (BOT.) 1. (Dianthus carthusianorum) garoafă de câmp, garoafă sălbatică, (reg.) cuişoare (pl.), (Transilv.) scânteie. 2. v. garoafă de munte. 3. (Dianthus spiculifolius) (reg.) barba-ungu-rului. 4. garofiţă de grădină (Dianthus barbatus) = garoafă.
(Dicţionar de sinonime)