gavotă
GAVÓTĂ, gavote, s.f. Vechi dans francez în doi timpi, cu mişcare moderată; melodie după care se execută acest dans. ♦ Parte dintr-o suită instrumentală care foloseşte ca model această melodie. – Din fr. gavotte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GAVÓT//Ă ~e f. 1) Vechi dans franţuzesc, dansat la curte. 2) Melodie după care se execută acest dans. /<fr. gavotte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GAVÓTĂ s.f. Vechi dans de origine provensală, cu mişcări uşoare în doi timpi; melodia acestui dans. ♦ Parte dintr-o suită instrumentală, precedând sarabanda. [< fr. gavotte, cf. it. gavotta, germ. Gavotte].
(Dicţionar de neologisme)
GAVÓTĂ s. f. vechi dans francez, de origine populară, cu mişcare moderată, asemănător cu gagliarda; melodia corespunzătoare, care într-o suită instrumentală precedă sarabanda. (< fr. gavotte)
(Marele dicţionar de neologisme)
gavótă s. f., pl. gavóte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GAVÓT//Ă ~e f. 1) Vechi dans franţuzesc, dansat la curte. 2) Melodie după care se execută acest dans. /<fr. gavotte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
GAVÓTĂ s. f. vechi dans francez, de origine populară, cu mişcare moderată, asemănător cu gagliarda; melodia corespunzătoare, care într-o suită instrumentală precedă sarabanda. (< fr. gavotte)
(Marele dicţionar de neologisme)
gavótă s. f., pl. gavóte
(Dicţionar ortografic al limbii române)