gaz dex - definiţie, sinonime, conjugare
GAZ1 s.n. Ţesătură foarte subţire. – Din fr. gaze.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GAZ2, gaze, s.n. 1. Nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusă, incolore, uşor deformabile şi expansibile, care, din cauza coeziunii moleculare slabe, nu au o formă proprie stabilă şi tind să ocupe întregul volum pe care îl au la dispoziţie. ♢ Gaz perfect (sau ideal) = gaz (ipotetic) extrem de rarefiat, la care produsul dintre presiune şi volum rămâne constant la orice temperatură. Gaz aerian (sau de iluminat) = gaz combustibil obţinut prin distilarea huilei la temperaturi înalte. Gaz lichefiat = amestec de gaze combustibile uşor lichefiabile, obţinut prin extragerea directă din gaze de sondă sau prin distilare din unele produse petroliere, păstrat în stare lichidă în butelii. Gaz nobil = fiecare dintre elementele chimice situate în grupa a opta principală a sistemului periodic al elementelor, inclusiv heliu, caracterizate prin inerţia lor chimică. Gaz solid = combinaţie solidă de molecule de gaz metan şi de apă, care se găseşte în special în zonele unde pământul este îngheţat până la mari adâncimi. Gaze naturale = gaze combustibile care emană din pământ. 2. (La pl.) Nume dat unor substanţe gazoase toxice sau asfixiante folosite în război. 3. (La pl.) Emanaţii gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. 4. Petrol lampant. ♢ Expr. (Fam.) Doar n-am băut gaz, se spune ca răspuns negativ la o propunere nepotrivită; nici nu mă gândesc! A arde gaz (sau gazul) degeaba = a nu face nimic, a pierde vremea de pomană. – Din fr. gaz.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GAZ1 ~e n. 1) Substanţă în stare fluidă, cu densitate mică, expansibilă şi compresibilă, care ia volumul şi forma spaţiului disponibil. ♢ ~e naturale gaze formate în natură. ~e artificiale gaze obţinute pe cale industrială. ~e combustibile gaze folosite ca sursă de energie calorică. ~ de iluminat (sau aerian) gaz obţinut prin distilarea huilei, folosit la iluminat. ~ inert a) gaz care nu arde; b) gaz care nu reacţionează chimic, folosit la fabricarea becurilor cu incandescenţă şi a tuburilor cu descărcări electrice luminoase. ~ lichefiat gaz transformat în lichid. ~ perfect (sau ideal) gaz rarefiat pentru care produsul dintre presiune şi volum este invariabil la orice temperatură. ~ detonant material explozibil constând dintr-un amestec de hidrogen şi oxigen. ~ de baltă gaz incolor, inodor şi inflamabil, obţinut din zăcăminte naturale şi folosit drept combustibil sau ca materie primă în industrie; metan. ~ nobil (sau rar) gaz inert, incolor şi inodor, situat în grupa zero a sistemului periodic. 2) mai ales la pl. Substanţă toxică, asfixiantă sau iritantă, folosită ca armă de luptă. 3) la pl. pop. Emanaţie (cu miros neplăcut) degajată de stomac sau de intestine. /<fr. gaz
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GAZ2 ~e n. Substanţă lichidă obţinută prin distilarea petrolului şi folosită drept combustibil (mai ales în lămpi). ♢ Doar n-am băut ~ doar n-am înnebunit; nici nu mă gândesc! /<fr. gaz
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gaz (gáze), s.n. – 1. Nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusă. – 2. Petrol. – Mr. gaz. Fr. gaz. – Der. găzar, s.m. (vînzător de gaz lampant); gazos, adj., din fr. gazeux; gazorniţă, s.f. (lampă de petrol; bidon).
(Dicţionarul etimologic român)

GAZ1 s.n. (Text.) Voal de mătase. [< fr. gaze].
(Dicţionar de neologisme)

GAZ2 s.n. 1. Nume dat corpurilor fluide care au o coeziune moleculară foarte mică. 2. Denumire populară pentru petrolul lampant. 3. (La pl.) Emanaţii gazoase ale stomacului sau ale intestinelor. // Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) gaz”, „fluid”. [Pl. -ze, var. gazo-. / cf. fr. gaz, germ. Gas].
(Dicţionar de neologisme)

GAZ1 s. n. voal de mătase. (< fr. gaze)
(Marele dicţionar de neologisme)

GAZ2 s. n. 1. fluid compresibil, cu o coeziune moleculară foarte mică. 2. substanţă sau amestec de substanţe în stare gazoasă, drept combustibil. ♢ petrol lampant. 3. (pl.) emanaţii gazoase ale stomacului sau intestinelor. 4. (pl.) substanţe toxice, iritante, asfixiante etc. folosite în război. (< fr. gaz)
(Marele dicţionar de neologisme)

a arde gazul de pomană expr. a lenevi, a trândăvi (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

gaz (ţesătură subţire) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gaz (corp chimic) s. n., pl. gáze
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GAZ s. 1. (FIZIOL.) pârţ, vânt, (pop.) băşină, fâsâială, (prin Bucov. şi Maram.) târtâită, (fam.) pam. 2. v. petrol lampant. 3. (CHIM.) gaz aerian v. gaz de iluminat; gaz de iluminat = gaz aerian; gaze de luptă v. substanţe toxice de luptă; gaze naturale = bitumene gazoase; gaz ideal v. gaz perfect; gaz perfect = gaz ideal. 4. gaz ilariant v. protoxid de azot.
(Dicţionar de sinonime)

GAZ s. v. gazorniţă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ga

Cuvinte se termină cu literele: az