gaza dex - definiţie, sinonime, conjugare
GÂZĂ, gâze, s.f. Nume generic dat insectelor mici zburătoare. – Probabil formaţie onomatopeică.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GAZÁ, gazez, vb. I. Tranz. 1. A expune un spaţiu limitat acţiunii unor gaze toxice pentru distrugerea anumitor organisme vii dăunătoare (paraziţi, şoareci, insecte). 2. A lansa gaze toxice într-o zonă în timp de război pentru a distruge în masă; a expune o persoană sau un grup de persoane acţiunii gazelor toxice într-o încăpere închisă pentru a le ucide. – Din fr. gazer.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÂZ//Ă ~e f. Insectă (zburătoare) de talie mică. /cf. pol. geiz
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A GAZ//Á ~éz tranz. 1) (spaţii limitate) A expune acţiunii unor gaze toxice în vederea distrugerii unor organisme dăunătoare. 2) (persoane, anumite zone) A intoxica cu un gaz de luptă. 3) (lichide) A satura cu gaze. 4) (ţesături) A trece peste o flacără pentru a arde capetele de fibre ieşite la suprafaţă. /<fr. gazer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gîză (gấze), s.f. – 1. Insectă. – 2. Lighioană, vietate. – Var. ghiză. Creaţie expresivă, bazată pe imitarea zumzăitului, cf. bîză, şi sl. g(ŭ)myžĭ „insectă”. După Cihac, II, 120 şi Scriban, din pol. giez, care pare mai puţin probabil. Candrea, Elemente, 406, presupunetrebuie să se plece de la un vb. imitativ *gîzîi, format ca bîzîi. – Der. gîzulie, gîjulie, gujulie, gîzoabă, s.f. (insectă). Din rom. provine rut. gadzulja „gîndac” (Candrea, Elemente, 406).
(Dicţionarul etimologic român)

gáză (-zii), s.f. – Voal de mătase. Fr. gaze. Sec. XIX, înv.
(Dicţionarul etimologic român)

GAZÁ vb. I. tr. 1. A răspândi gaze toxice într-o anumită zonă (pentru a distruge oameni sau alte vieţuitoare); a infecta (o regiune) cu gaze toxice. 2. A arde capetele de fibre ieşite prin suprafaţa ţesăturilor, prin trecerea produselor peste o flacără. [< fr. gazer].
(Dicţionar de neologisme)

GAZÁ vb. tr. 1. a răspândi, a infecta cu gaze toxice. 2. a arde capetele de fibre ieşite prin suprafaţa ţesuturilor, prin trecerea produselor peste o flacără. (< fr. gazer)
(Marele dicţionar de neologisme)

gaza, gazez v.t. a elimina gaze intestinale în prezenţa altor persoane. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

gâză s. f., g.-d. art. gâzei; pl. gâze
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gazá vb., ind. prez. 1 sg. gazéz, 3 sg. şi pl. gazeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GÂZA-BÓULUI s. v. băligar.
(Dicţionar de sinonime)

GÂZA-CÁLULUI s. v. musca-calului.
(Dicţionar de sinonime)

GÂZĂ s. v. insectă.
(Dicţionar de sinonime)

GÂZĂ s. v. muscă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ga gaz

Cuvinte se termină cu literele: za aza