gazel

GAZÉL, gazeluri, s.n. Poezie (orientală) cu formă fixă alcătuită din distihuri şi care de obicei cântă dragostea şi vinul. – Din fr. ghazel.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GAZÉL ~uri n. Poezie lirică (orientală), cu conţinut erotic sau filozofic, având formă fixă şi constând din distihuri, în care strofa întâi are rimă împerecheată, iar, în strofele următoare, fiecare al doilea vers rimează cu versurile primei strofe. /<fr. ghazel
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GAZÉL s.n. Poezie cu formă fixă formată din distihuri, în care fiecare al doilea vers al distihului se termină în aceeaşi rimă ca cea a primului distih. [Pl. -luri, -le. / < fr. ghazel, cf. ar. ghazel].
(Dicţionar de neologisme)

GAZÉL s. n. poezie lirică cu formă fixă formată din distihuri, de provenienţă orientală, în care fiecare al doilea vers al distihurilor se termină cu aceeaşi rimă ca cea a primului distih. (< fr. ghazel)
(Marele dicţionar de neologisme)

gazél s. n., pl. gazéluri
(Dicţionar ortografic al limbii române)