gazificare

GAZIFICÁ, gazífic, vb. I. Tranz. 1. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos cu o compoziţie chimică diferită de aceea a substanţei din care provine. 2. A dispersa un lichid în masa unui gaz² (pentru a extrage ţiţeiul prin erupţie). [Var.: gazeificá vb. I.] – Gaz² + suf. -ifica (după fr. gazéifier).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GAZIFICÁRE, gazificări, s.f. Acţiunea de a gazifica şi rezultatul ei. [Var.: gazeificáre s.f.] – V. gazifica.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GAZIFICÁ gazífic tranz. 1) (combustibilii solizi sau lichizi) A transforma în combustibil gazos. 2) (localităţi, spaţii locative, întreprinderi etc.) A asigura cu gaz natural. /<fr. gazéifier
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GAZIFICÁ vb. I. tr. A transforma un combustibil solid sau lichid într-un combustibil gazos. [P.i. gazífic, 3,6 -că, var. gazeifica vb. I. / cf. fr. gazéifier].
(Dicţionar de neologisme)

GAZIFICÁRE s.f. Acţiunea de a gazifica şi rezultatul ei. [Var. gazeificare s.f. / < gazifica].
(Dicţionar de neologisme)

GAZIFICÁ vb. tr. a transforma un combustibil lichid sau solid într-un gaz prin vaporizare, sublimare sau reacţii chimice. (< fr. gazéifier)
(Marele dicţionar de neologisme)

gazificá vb., ind. prez. 1 sg. gazífic, 3 sg. şi. pl. gazífică
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gazificáre s. f., g.-d. art. gazificării; pl. gazificări
(Dicţionar ortografic al limbii române)