gazometru
GAZOMÉTRU, gazometre, s.n. 1. Aparat cu care se măsoară cantitatea de gaz2 care trece printr-o conductă. 2. Rezervor în care se înmagazinează gazul2 de iluminat produs de o uzină, pentru a fi distribuit consumatorilor. – Din fr. gazomètre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GAZOMÉTR//U ~e n. Aparat pentru reglarea presiunii şi măsurarea debitului de gaz într-o conductă; contor de gaz. /<fr. gazometre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GAZOMÉTRU s.n. 1. Aparat pentru măsurarea cantităţii de gaz care străbate o conductă. 2. Rezervor pentru înmagazinarea de gaze şi de distribuire a lor sub presiune constantă. [< fr. gazomètre].
(Dicţionar de neologisme)
GAZOMÉTRU s. n. 1. aparat pentru măsurarea contităţii de gaze care străbat o conductă. 2. rezervor pentru înmagazinarea şi distribuirea gazelor sub presiune constantă. (< fr. gazomètre)
(Marele dicţionar de neologisme)
gazometru, gazometre s.f. fese de femeie. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
gazométru s. n. (sil. -tru), art. gazométrul; pl. gazométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GAZOMÉTR//U ~e n. Aparat pentru reglarea presiunii şi măsurarea debitului de gaz într-o conductă; contor de gaz. /<fr. gazometre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
GAZOMÉTRU s. n. 1. aparat pentru măsurarea contităţii de gaze care străbat o conductă. 2. rezervor pentru înmagazinarea şi distribuirea gazelor sub presiune constantă. (< fr. gazomètre)
(Marele dicţionar de neologisme)
gazometru, gazometre s.f. fese de femeie. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
gazométru s. n. (sil. -tru), art. gazométrul; pl. gazométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)