geamandură dex - definiţie, sinonime, conjugare

geamandură

GEAMANDÚRĂ, geamanduri, s.f. Corp plutitor făcut din tablă, din lemn etc. şi ancorat pe fundul unei ape, care indică diverse restricţii de navigaţie. – Cf. ngr. s i m a n d h ú r a.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GEAMANDÚR//Ă ~i f. mar. Corp plutitor (din lemn, din tablă etc.) ancorat de fundul unei ape pentru a indica diverse restricţii (de navigaţie, de scăldat, de pescuit etc.). /cf. ngr. simandhúra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

geamandúră (geamandúri), s.f. – Corp plutitor ancorat pe fundul unei ape. – Var. ceamandură, şamandră. Tc. camandura (Graur, GS, VI, 331; Scriban), din ngr. σημαντήρ „indicator”, cf. simandicos; din tc. provin şi ngr. σημανδοῦρα şi στμανδοῦρα „geamandură”. Var., din tc. şamandra.
(Dicţionarul etimologic român)

geamandúră s. f. (sil. gea-), g.-d. art. geamandúrii; pl. geamandúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ge gea geam geama geaman

Cuvinte se termină cu literele: ra ura dura ndura andura