GEM, gemuri, s.n. Produs alimentar obţinut prin fierberea fructelor (întregi) cu zahăr până la gelificarea siropului. – Din engl. jam.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre fiinţe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GEM ~uri n. Produs alimentar dulce sub formă de pastă gelatinoasă, preparat din fructe sau pomuşoare fierte cu zahăr. /<engl. jam
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A GÉME gem intranz. 1) A scoate sunete înfundate şi prelungi, din cauza unor dureri chinuitoare; a produce gemete. 2) (despre frunze, păduri, ape etc.) A produce un zgomot înăbuşit, mişcându-se încet; a fremăta; a murmura. 3) A produce un zgomot prelung şi pătrunzător; a vui; a vâjâi. 4) fig. A fi arhiplin; a fi supraîncărcat. /<lat. gemere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
géme (gém, gemút), vb. – 1. A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri, a se plînge. – 2. A fi plin, încărcat peste măsură. – Mr. gem, gimută, geamire. Lat. gĕmĕre (Puşcariu 703; Candrea-Dens., 727; REW 3722; DAR), cf. it. gemere, prov., cat., sp. gemir, fr. geindre, port. gemer, alb. ğemoń (Philippide, II, 643). – Der. gemător, adj. (care geme); geamăt (var. gemăt, gemet), s.n. (sunet nearticulat de durere) poate fi la fel de bine der. intern. cu suf. -et, ca freamăt, treacăt, sau reprezentant al lat. gĕmĭtus (Puşcariu 705; Candrea-Dens., 728; REW 3724; DAR); îngemere, vb. (înv., a geme), ar putea reproduce lat. ingĕmĕre; gemut, s.n. (geamăt).
(Dicţionarul etimologic român)
GEM s.n. Marmeladă cu o consistenţă mai slabă în care fructele rămân aproape întregi. [< engl. jam].
(Dicţionar de neologisme)
GEM s. n. marmeladă cu o consistenţă mai slabă, în care fructele rămân aproape întregi. (< engl. jam)
(Marele dicţionar de neologisme)
gem s. n., pl. gémuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
géme vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. geámă; part. gemút
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GÉME vb. a se lamenta, a se tângui, a se văita, (înv. şi reg.) a (se) scrivi. (~ de durere.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre fiinţe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A GÉME gem intranz. 1) A scoate sunete înfundate şi prelungi, din cauza unor dureri chinuitoare; a produce gemete. 2) (despre frunze, păduri, ape etc.) A produce un zgomot înăbuşit, mişcându-se încet; a fremăta; a murmura. 3) A produce un zgomot prelung şi pătrunzător; a vui; a vâjâi. 4) fig. A fi arhiplin; a fi supraîncărcat. /<lat. gemere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
géme (gém, gemút), vb. – 1. A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri, a se plînge. – 2. A fi plin, încărcat peste măsură. – Mr. gem, gimută, geamire. Lat. gĕmĕre (Puşcariu 703; Candrea-Dens., 727; REW 3722; DAR), cf. it. gemere, prov., cat., sp. gemir, fr. geindre, port. gemer, alb. ğemoń (Philippide, II, 643). – Der. gemător, adj. (care geme); geamăt (var. gemăt, gemet), s.n. (sunet nearticulat de durere) poate fi la fel de bine der. intern. cu suf. -et, ca freamăt, treacăt, sau reprezentant al lat. gĕmĭtus (Puşcariu 705; Candrea-Dens., 728; REW 3724; DAR); îngemere, vb. (înv., a geme), ar putea reproduce lat. ingĕmĕre; gemut, s.n. (geamăt).
(Dicţionarul etimologic român)
GEM s.n. Marmeladă cu o consistenţă mai slabă în care fructele rămân aproape întregi. [< engl. jam].
(Dicţionar de neologisme)
GEM s. n. marmeladă cu o consistenţă mai slabă, în care fructele rămân aproape întregi. (< engl. jam)
(Marele dicţionar de neologisme)
gem s. n., pl. gémuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
géme vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. geámă; part. gemút
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GÉME vb. a se lamenta, a se tângui, a se văita, (înv. şi reg.) a (se) scrivi. (~ de durere.)
(Dicţionar de sinonime)
Cuvinte care încep cu literele: ge
Cuvinte se termină cu literele: em