geme dex - definiţie, sinonime, conjugare
GÉMĂ, geme, s.f. Nume generic pentru orice piatră preţioasă translucidă. ♦ Bijuterie sau obiect de artă făcut dintr-o piatră preţioasă sau semipreţioasă pe care sunt gravate figuri ori motive decorative. ♦ (Adjectival; în sintagma) Sare gemă = sare de bucătărie cristalizată, extrasă ca atare dintr-o salină; halit2. – Din fr. gemme, lat. gemma.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÉME, gem, vb. III. Intranz. 1. (Despre fiinţe) A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale). ♦ Fig. (Despre elemente ale naturii) A fremăta, a murmura, a vui. 2. Fig. A fi plin, încărcat peste măsură. – Lat. gemere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÉM//Ă1 ~e f. 1) (nume generic) Piatră preţioasă translucidă. 2) Bijuterie cu o astfel de piatră preţioasă pe care sunt gravate figuri decorative. /<fr. gemme, lat. gemma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GÉM//Ă2 ~e adj. : Sare ~ clorură naturală de sodiu cristalizată. /<fr. gemme, lat. gemma
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A GÉME gem intranz. 1) A scoate sunete înfundate şi prelungi, din cauza unor dureri chinuitoare; a produce gemete. 2) (despre frunze, păduri, ape etc.) A produce un zgomot înăbuşit, mişcându-se încet; a fremăta; a murmura. 3) A produce un zgomot prelung şi pătrunzător; a vui; a vâjâi. 4) fig. A fi arhiplin; a fi supraîncărcat. /<lat. gemere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

géme (gém, gemút), vb. – 1. A scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri, a se plînge. – 2. A fi plin, încărcat peste măsură. – Mr. gem, gimută, geamire. Lat. gĕmĕre (Puşcariu 703; Candrea-Dens., 727; REW 3722; DAR), cf. it. gemere, prov., cat., sp. gemir, fr. geindre, port. gemer, alb. ğemoń (Philippide, II, 643). – Der. gemător, adj. (care geme); geamăt (var. gemăt, gemet), s.n. (sunet nearticulat de durere) poate fi la fel de bine der. intern. cu suf. -et, ca freamăt, treacăt, sau reprezentant al lat. gĕmĭtus (Puşcariu 705; Candrea-Dens., 728; REW 3724; DAR); îngemere, vb. (înv., a geme), ar putea reproduce lat. ingĕmĕre; gemut, s.n. (geamăt).
(Dicţionarul etimologic român)

GÉMĂ s.f. 1. Nume generic pentru pietrele considerate preţioase. ♢ (adj.) Sare gemă = sare de bucătărie extrasă din saline. 2. Bijuterie cu o piatră (semi)preţioasă pe care sunt gravate figuri sau motive decorative. [Cf. fr. gemme, lat., it. gemma].
(Dicţionar de neologisme)

GÉMĂ s. f. 1. piatră preţioasă în stare cristalină pură. o (adj.) sare ~ = sare de bucătărie. 2. bijuterie cu o piatră (semi)preţioasă pe care sunt gravate figuri sau motive decorative. 3. (bot.) mugur. (< fr. gemme, lat. gemma)
(Marele dicţionar de neologisme)

gémă s. f., g.-d. art. gémei; pl. géme
(Dicţionar ortografic al limbii române)

géme vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. gem, imperf. 3 sg. gemeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. geámă; part. gemút
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GÉME vb. a se lamenta, a se tângui, a se văita, (înv. şi reg.) a (se) scrivi. (~ de durere.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ge gem

Cuvinte se termină cu literele: me eme