genetică dex - definiţie, sinonime, conjugare

genetică

genetică genetic
GENÉTIC, -Ă, genetici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ramură a biologiei care studiază fenomenele şi legile eredităţii şi variabilităţii organismelor. 2. Adj. Care aparţine geneticii (1) sau genezei, privitor la genetică sau la geneză. – Din fr. génétique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GENÉTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de geneză; propriu genezei. /<fr. génétique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GENÉTICĂ f. Compartiment al biologiei care se ocupă cu studiul organismelor sub aspect ereditar. /
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GENÉTIC, -Ă adj. Referitor la geneză, la naştere, la formare. [Cf. fr. génétique].
(Dicţionar de neologisme)

GENÉTICĂ s.f. Disciplină care studiază fenomenele eredităţii şi variabilităţii în organismele vii; geneziologie. [< germ. Genetik, cf. fr. génétique].
(Dicţionar de neologisme)

GENÉTIC, -Ă I. adj. referitor la genetică sau la geneză; referitor la ereditate, la gene, la geneză (1); ereditar. o inginerie ~ă = ansamblu de operaţii efectuate „in vitro” cu gene, cromozomi şi, uneori, cu celule întregi, în scopul „construirii” genetice de organisme cu proprietăţi ereditare premeditate. II. s. f. ştiinţă care studiază ereditatea şi variabilitatea în organismele vii. (< fr. génétique)
(Marele dicţionar de neologisme)

genétic adj. m., pl. genétici; f. sg. genétică, pl. genétice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

genétică s. f., g.-d. art. genéticii
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ge gen gene genet geneti

Cuvinte se termină cu literele: ca ica tica etica netica