genic

GÉNIC, -Ă, genici, -ce, adj. (Biol.) Referitor la gene, al genelor. – Genă + suf. -ic.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

-GÉNIC Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „care produce”, „care dă naştere”, „care este produs”, „care provine din”, „originar”. [< it. -genico, fr. -génique, cf. lat. -genicus].
(Dicţionar de neologisme)

GÉNIC, -Ă adj. (Biol.) Referitor la gene; al genelor. [Cf. it. genico, fr. génique < gr. genikos – de naştere].
(Dicţionar de neologisme)

GÉNIC, -Ă adj. (biol.) referitor la gene; al genelor. (< fr. génique)
(Marele dicţionar de neologisme)

génic adj. m., pl. génici; f. sg. génică, pl. génice
(Dicţionar ortografic al limbii române)