genitiv dex - definiţie, sinonime, conjugare

genitiv

GENITÍV, genitive, s.n. (Gram.) Caz al declinării care indică dependenţa, apartenenţa, posesiunea şi îndeplineşte funcţia de atribut. – Din fr. génitif, lat. genitivus [casus].
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GENITÍV ~e n. lingv. Caz care indică posesia, apartenenţa şi dependenţa, răspunzând la întrebarea al (a, ai, ale) cui? /<lat. genitivus, fr. génitif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GENITÍV s.n. Caz al declinării cu care se exprimă de obicei apartenenţa, posesiunea şi îndeplineşte funcţia de atribut. [Var. genetiv s.n. / cf. lat. genitivus, fr. génitif].
(Dicţionar de neologisme)

GENITÍV s. n. caz al declinării cu care se exprimă de obicei apartenenţa, posesiunea, îndeplinind funcţia de atribut. (< lat. genitivus, fr. génitif)
(Marele dicţionar de neologisme)

genitív s. n., pl. genitíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ge gen geni genit geniti

Cuvinte se termină cu literele: iv tiv itiv nitiv enitiv