gentil dex - definiţie, sinonime, conjugare

gentil

[Sinonime]
GENTÍL, -Ă, gentili, -e, adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Amabil, politicos, curtenitor, îndatoritor. ♦ (înv.) Drăguţ, plăcut, nostim. – Din fr. gentil, it. gentile.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GENTÍL ~ă (~i, ~e) Care manifestă politeţe; cu bun-simţ şi serviabil; binecrescut; amabil; politicos; galant. /<fr. gentil, lat. gentilis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gentíl (gentílă), adj. – 1. (Înv.) Păgîn. – 2. Amabil, drăguţ. – Var. (înv.) ghentil. Lat. gentilis (sec. XVII) şi mai tîrziu din fr. gentil. – Der. gentileţe, s.f., din fr. gentilesse; gentilom, s.m., din fr. genilhombre.
(Dicţionarul etimologic român)

GENTÍL, -Ă adj. Amabil, politicos, curtenitor. [< it. gentile, fr. gentil, lat. gentilis].
(Dicţionar de neologisme)

GENTÍL, -Ă adj. amabil, politicos, curtenitor. (< fr. gentil, it. gentile, lat. gentilis)
(Marele dicţionar de neologisme)

gentíl adj. m., pl. gentíli; f. sg. gentílă, pl. gentíle
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GENTÍL adj. v. curtenitor.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Gentil ≠ bădărănos, grosolan, necioplit, neşlefuit, obraznic, netacticos, nepoliticos, necuviincios, nerespectuos
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ge gen gent genti

Cuvinte se termină cu literele: il til ntil entil