gentilică dex - definiţie, sinonime, conjugare

gentilică

gentilic gentilică
GENTÍLIC, -Ă, gentilici, -ce, adj. Care aparţine gintei, privitor la gintă. – Din lat. gentilicus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GENTÍLI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de gintă; propriu ginţii. /<lat. gentilionis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gentilícă (gentilíci), s.f. – Jachetă. – Var. jantilică. Origine necunoscută. Asemănarea cu gentil pare a se datora unei apropieri ulterioare. Sec. XX.
(Dicţionarul etimologic român)

GENTÍLIC, -Ă adj. De gintă, aparţinând unei ginte. [Cf. lat. gentilicius].
(Dicţionar de neologisme)

GENTÍLIC, -Ă adj. care aparţine gintei, referitor la gintă. (< lat. gentilicius)
(Marele dicţionar de neologisme)

gentílic adj. m., pl. gentílici; f. sg. gentílică, pl. gentílice
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ge gen gent genti gentil

Cuvinte se termină cu literele: ca ica lica ilica tilica