gentuță

GENTÚŢĂ, gentuţe, s.f. Diminutiv al lui geantă¹; gentuliţă. – Geantă¹ + suf. -uţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

gentúţă s. f., g.-d. art. gentúţei; pl. gentúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
GENTÚŢĂ s. gentuliţă.
(Dicţionar de sinonime)