genunchi dex - definiţie, sinonime, conjugare
GENÚNCHE, genunchi, s.m. V. genunchi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GENÚNCHI, genunchi, s.m. 1. Parte a piciorului (la oameni şi la unele animale) care cuprinde regiunea articulaţiei femurului cu tibia (incluzând şi rotula). ♢ În genunchi = cu picioarele îndoite din genunchi şi cu gambele aşezate pe pământ. Pe genunchi = pe porţiunea anterioară a picioarelor, imediat mai sus de genunchi (1) (când cineva şade). ♢ Expr. Cu genunchii la gură = ghemuit, strâns. A cădea în genunchi (înaintea cuiva) = a se lăsa cu genunchii (1) la pământ (înaintea cuiva) în semn de umilinţă, de respect sau pentru rugăciune; p. ext. a ruga pe cineva în mod stăruitor, călduros, cu umilinţă. A i se tăia cuiva genunchii = a avea senzaţia că nu se mai poate ţine pe picioare (de emoţie). ♦ Lovitură dată cuiva cu genunchiul (1). 2. Deformare a pantalonilor în dreptul genunchilor (1). [Var.: (reg.) genúnche s.m.] – Lat. genuc(u)lum (= geniculum).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GENÚNCHI ~ m. 1) (la om şi la unele animale) Partea din faţă a piciorului care cuprinde regiunea articulaţiei femurului cu tibia. ♢ Oul ~ului rotula. În ~ cu genunchii pe pământ. Pe ~ pe partea anterioară a picioarelor mai sus de genunchi. A cădea în ~ a se ruga umilitor, aşezându-se în genunchi (în faţa cuiva). A i se tăia cuiva ~i a nu se mai putea ţine pe picioare (de emoţie, de frică, de oboseală etc.). Cu ~i la gură ghemuit. 2) Deformare rotunjită a pantalonilor în dreptul acestei părţi a piciorului. /<lat. genuc(u)lum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

genúnchi s. m., art. genúnchiul; pl. genúnchi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
OUL GENÚNCHIULUI s. v. rotulă.
(Dicţionar de sinonime)

OSUL GENÚNCHIULUI s. v. rotulă.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ge gen genu genun genunc

Cuvinte se termină cu literele: hi chi nchi unchi nunchi