geodezică

GEODÉZIC, -Ă, geodezici, -ce, adj. Care aparţine geodeziei, privitor la geodezie. ♢ Punct geodezic = punct de pe suprafaţa terestră a cărui poziţie este precis stabilită (constituind baza pentru măsurători noi). Linie geodezică = curbă mai scurtă decât oricare altă curbă situată pe aceeaşi suprafaţă şi trecând prin aceleaşi puncte. Triunghi geodezic = triunghi ale cărui vârfuri sunt puncte geodezice. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géodésique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GEODÉZI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de geodezie; propriu geodeziei. /<fr. géodesique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GEODÉZIC, -Ă adj. Referitor la geodezie. [< fr. géodésique].
(Dicţionar de neologisme)

GEODÉZICĂ s.f. Curbă care reprezintă cea mai scurtă distanţă între două puncte pe o suprafaţă curbă. [Gen. -cii. / < fr. géodésique].
(Dicţionar de neologisme)

GEODÉZIC, -Ă I. adj. referitor la geodezie. II. s. f. curbă care reprezintă cea mai scurtă distanţă între două puncte pe o suprafaţă curbă. (< fr. géodésique)
(Marele dicţionar de neologisme)

geodézic adj. m. (sil. ge-o-), pl. geodézici; f. sg. geodézică, pl. geodézice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

geodézică s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art. geodézicii
(Dicţionar ortografic al limbii române)