geofită

GEOFÍTĂ, geofite, s.f. Plantă perenă care, în condiţii defavorabile, continuă să supravieţuiască numai prin organele subpământene. ♢ (Adjectival) Plantă geofită. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géophytes.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GEOFÍT//Ă ~e f. Plantă care în timpul iernii îşi continuă viaţa numai prin organe subpământene (bulbi, tuberculi, rizomi). /<fr. géophytes
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GEOFÍTĂ adj., s. f. (plantă) cu organe subterane perene (bulbi, rizomi, tuberculi). (< fr. géophyte)
(Marele dicţionar de neologisme)

geofítă s. f. (sil. ge-o-), pl. geofíte
(Dicţionar ortografic al limbii române)