GEOMÉTRU, -Ă, geometri, -e, s.m. şi f. 1. Specialist în geometrie. 2. Topograf. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géomètre, lat. geometra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GEOMÉTR//U ~i m. Specialist în geometrie. /<fr. géometre, lat. geometra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GEOMÉTRU, -Ă s.m. şi f. 1. Specialist în geometrie. 2. Topograf. [< fr. géomètre].
(Dicţionar de neologisme)
GEOMÉTRU, -Ă s. m. f. 1. specialist în geometrie; geometrician. 2. topograf. (< fr. géomètre, lat. geometres)
(Marele dicţionar de neologisme)
geométru s. m. (sil. ge-o-, -tru), art. geométrul; pl. geométri, art. geométrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
geométră s. f. (sil. ge-o-, -tră), g.-d. art. geométrei; pl. geométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GEOMÉTRU s. topograf.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GEOMÉTR//U ~i m. Specialist în geometrie. /<fr. géometre, lat. geometra
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
GEOMÉTRU, -Ă s. m. f. 1. specialist în geometrie; geometrician. 2. topograf. (< fr. géomètre, lat. geometres)
(Marele dicţionar de neologisme)
geométru s. m. (sil. ge-o-, -tru), art. geométrul; pl. geométri, art. geométrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)
geométră s. f. (sil. ge-o-, -tră), g.-d. art. geométrei; pl. geométre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
GEOMÉTRU s. topograf.
(Dicţionar de sinonime)