geometrie

GEOMETRÍE s.f. Ramură a matematicii care studiază formele şi proprietăţile corpurilor, precum şi raporturile lor spaţiale. ♦ Manual în care se studiază această ştiinţă. ♦ Structură, aspect regulat, simetric pe care îl are o construcţie, un obiect, un sistem etc. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométrie, lat. geometria.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GEOMETRÍE f. 1) Ramură a matematicii care se ocupă cu studiul raporturilor şi formelor spaţiale. 2) Structura regulată a unui corp sau a unui sistem tehnic. /<fr. géométrie, lat. geometria
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GEOMETRÍE s.f. Ramură a matematicii al cărei obiect îl constituie formele spaţiale. ♢ Geometrie descriptivă = ramură a geometriei care se ocupă cu reprezentarea corpurilor din spaţiu prin figuri plane. [Gen. -iei. / < fr. géométrie, cf. lat. geometria < gr. ge – pământ, metron – măsură].
(Dicţionar de neologisme)

GEOMETRÍE s. f. 1. ramură a matematicii care studiază formele şi proprietăţile figurilor spaţiale. o ~ descriptivă = ramură a geometriei care se ocupă cu reprezentarea corpurilor din spaţiu prin figuri plane. 2. structură geometrică a unui sistem tehnic. 3. (arte) aranjament, compoziţie. (< fr. géométrie)
(Marele dicţionar de neologisme)

geometríe s. f. (sil. ge-o-, -tri-), art. geometría, g.-d. geometríi, art. geometríei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
GEOMETRIE PLÁNĂ s. v. planimetrie.
(Dicţionar de sinonime)