geostaționar
GEOSTAŢIONÁR, -Ă, geostaţionari, -e, adj. (Despre sateliţi artificiali) Care gravitează pe o traiectorie astfel calculată încât deplasarea să se facă cu viteza de rotaţie a Pământului, rămânând în poziţie fixă în raport cu un reper de pe Pământ. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géostationnaire, engl. geostationary.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GEOSTAŢIONÁR ~ă (~i, ~e) (despre sateliţi artificiali) Care se roteşte o dată cu Pământul, creând impresia că staţionează asupra aceluiaşi punct de pe glob. /<fr. géostationnaire, engl. geostationary
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
GEOSTAŢIONÁR, -Ă adj. (Despre sateliţi artificiali) Care se roteşte odată cu Pământul. [< geo- + staţionar].
(Dicţionar de neologisme)
GEOSTAŢIONÁR, -Ă adj. (despre sateliţi artificiali) care se roteşte o dată cu Pământul. (< fr. géostationnaire, engl. geostationary)
(Marele dicţionar de neologisme)
geostaţionár adj. (sil. ge-; mf. -sta-) → staţionar
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GEOSTAŢIONÁR ~ă (~i, ~e) (despre sateliţi artificiali) Care se roteşte o dată cu Pământul, creând impresia că staţionează asupra aceluiaşi punct de pe glob. /<fr. géostationnaire, engl. geostationary
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
GEOSTAŢIONÁR, -Ă adj. (despre sateliţi artificiali) care se roteşte o dată cu Pământul. (< fr. géostationnaire, engl. geostationary)
(Marele dicţionar de neologisme)
geostaţionár adj. (sil. ge-; mf. -sta-) → staţionar
(Dicţionar ortografic al limbii române)