geotectonică dex - definiţie, sinonime, conjugare
GEOTECTÓNIC, -Ă, geotectonici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarţei terestre şi cauzele mişcărilor şi deformărilor pe care le suferă aceasta; tectonică. 2. Adj. Care aparţine geotectonicii (1), privitor la geotectonică. [Pr.: ge-o-] – Din rus. gheotektonika. Cf. germ. G e o t e k t o n i k.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GEOTECTÓNI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de geotectonică; propriu geotectonicii. /<germ. geotektonisch
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GEOTECTÓNICĂ f. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul mişcării şi deformării scoarţei terestre. /<germ. Geotektonik
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GEOTECTÓNIC, -Ă adj. Referitor la geotectonică. [Cf. germ. geotektonisch].
(Dicţionar de neologisme)

GEOTECTÓNICĂ s.f. Disciplină care studiază structura scoarţei Pământului. [Cf. germ. Geotektonik, fr. géotectonique].
(Dicţionar de neologisme)

GEOTECTÓNIC, -Ă I adj. referitor la geotectonică. II. s. f. disciplină care studiază structura scoarţei terestre. (< germ. geotektonisch, /II/ germ. Geotektonik, rus. gheotektonika)
(Marele dicţionar de neologisme)

geotectónic adj. (sil. ge-o-) → tectonic
(Dicţionar ortografic al limbii române)

geotectónică s. f. (sil. ge-o-), g.-d. art. geotectónicii
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GEOTECTÓNICĂ s. (GEOL.) 1. tectonică, structură geologică. 2. geotectonică generală v. geotectonică teoretică; geotectonică teoretică = geotectonică generală.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ge geo geot geote geotec

Cuvinte se termină cu literele: ca ica nica onica tonica