geraniu
GERÁNIU s.n. V. geranium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GERÁNIU s.m. Plantă sălbatică sau cultivată, cu flori ornamentale; muşcată. V. pelargonie. ♢ Ulei de geraniu = ulei eteric cu miros de trandafir, folosit în parfumerie şi în cosmetică. [Pron. -niu. / < fr. géranium, cf. gr. geranion].
(Dicţionar de neologisme)
GERÁNIU s. m. plantă sălbatică sau cultivată, cu flori ornamentale. o ulei de ~ = ulei eteric cu miros de trandafir, folosit în parfumerie şi cosmetică. (< fr. géranium, gr. geranion)
(Marele dicţionar de neologisme)
gerániu s. m. [-niu pron. -niu], art. gerániul
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
GERÁNIU s.m. Plantă sălbatică sau cultivată, cu flori ornamentale; muşcată. V. pelargonie. ♢ Ulei de geraniu = ulei eteric cu miros de trandafir, folosit în parfumerie şi în cosmetică. [Pron. -niu. / < fr. géranium, cf. gr. geranion].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
gerániu s. m. [-niu pron. -niu], art. gerániul
(Dicţionar ortografic al limbii române)