germanic

GERMÁNIC, -Ă, germanici, -ce, adj. Care aparţine sau care este caracteristic germanilor şi popoarelor înrudite cu germanii, privitor la germani şi la popoarele înrudite cu ei. ♢ Limbi germanice = grup de limbi indo-europene vorbite în centrul şi în nordul Europei, extinse cu vremea şi în alte regiuni. Popoare germanice = denumire a unor triburi vechi din care se trag germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie germanică = studiul limbilor şi al literaturilor germanice. – Din fr. germanique, lat. germanicus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GERMÁNI//C ~că (~ci, ~ce) Care aparţine germanilor sau popoarelor înrudite cu germanii; propriu acestor popoare. ♢ Limbi ~ce grup de limbi indo-europene vorbite de o serie de popoare din centrul şi din nordul Europei. Popoare ~ce familie de popoare cuprinzând vechile triburi din care îşi au originea germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie ~că filologie care are drept obiect de studiu limbile, literaturile şi culturile popoarelor germanice. /<fr. germanique, lat. germanicus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GERMÁNIC, -Ă adj. propriu germanilor. o limbi če = grup de limbi indo-europene vorbite în centrul şi nordul Europei. (< fr. germanique, lat. germanicus)
(Marele dicţionar de neologisme)

germánic adj. m., pl. germánici; f. sg. germánică, pl. germánice
(Dicţionar ortografic al limbii române)

indo-germánic adj. m. germanic
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
GERMÁNIC adj. v. german.
(Dicţionar de sinonime)