germen dex - definiţie, sinonime, conjugare

germen

[Sinonime]
GÉRMEN, germeni, s.m. 1. Corpuscul sau sămânţă care, puse în condiţii favorabile, se dezvoltă şi dau naştere unei fiinţe vii; oul fecundat; embrionul plantei. ♢ Loc. adj. şi adv. în germen(e) = (care se află) într-un stadiu iniţial, înainte de a se dezvolta. ♦ Microb. 2. Fig. Principiu, element, cauză din care se dezvoltă ceva. [Var.: gérmene s.m.] – Din lat. germen.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÉRMEN ~i m. 1) Element (microscopic) din care se dezvoltă, în condiţii prielnice, un organism nou. 2) fig. Element sau principiu care generează ceva (un fenomen, o stare etc.). ♢ În ~ la începutul devenirii; în stadiul incipient. [Var. germene] /<lat. germen, ~inis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gérmen (gérmeni), s.m. – 1. Sămînţă care dă naştere unei fiinţe vii. – 2. Principiu, element. Lat. germen (sec. XIX). – Der. (din fr.) germina, vb.; germinaţie, s.f.; germinativ, adj.; Germănar, s.m. (martie), indicat uneori drept cuvînt pop., pare o creaţie a lui Alecsandri, pe baza fr. Germinal.
(Dicţionarul etimologic român)

GÉRMEN s.m. 1. Sămânţă sau corpuscul care, puse în condiţii favorabile, se dezvoltă şi dau naştere unei noi plante sau unui nou animal. ♦ Microb. 2. (Fig.) Cauză, element care dă naştere la ceva. [Var. germene s.m. / < lat. germen, cf. fr. germe].
(Dicţionar de neologisme)

GÉRMEN/GÉRMENE s. m. 1. sămânţă, corpuscul care, puse în condiţii favorabile, se dezvoltă şi dau naştere unei noi fiinţe. o în ĕ = în stadiu iniţial, înainte de a se dezvolta. 2. (fig.) principiu, cauză, element care dă naştere la ceva. (< lat. germen)
(Marele dicţionar de neologisme)

gérmen/gérmene s. m. (în loc. numai germene: în ~ ), pl. gérmeni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

GERMENI DE GRÂU s.m. pl. Produs alimentar rezultat prin eliminarea germenilor din boabele de grâu, înainte de măcinare; se utilizează ca atare sau măcinaţi, pentru producerea de pâine specială, precum şi ca ingredient sau îngroşător în preparatele culinare (supe, sosuri etc.), având o mare valoare nutritivă.
(Dicţionar gastronomic explicativ)

GERMEN, germeni, s.m. (În special la pl.) Produse naturiste obţinute prin germinarea unor seminţe comestibile, netratate chimic, în condiţii stricte de igienă, comercializate în stadiul de seminţe încolţite având rădăcini şi lăstari abia mijiţi, fără frunze verzi (în ambalaje speciale) sau ca lăstari înverziţi (în vasul în care au fost însămânţaţi); ca germeni se produc mai ales leguminoase: boabe de soia, de năut, de fasole mung, dar şi linte sau mazăre, iar ca lăstari verzi: culturi de creson asociat cu muştar, de schinduf, de alfalfa (lucernă) şi de diferite cereale, precum mei, orz, ovăz, alac; se consumă crude, în salate sau ca garnitură la diverse preparate, fiind bogate în vitamine, săruri minerale şi enzime. – Din fr. germes
(Dicţionar gastronomic explicativ)



Sinonime:
GÉRMEN s. 1. v. embrion. 2. (BIOL.) genotip, idiotip, plasmă germinativă.
(Dicţionar de sinonime)

GÉRMEN s. v. embrion, izvor.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ge ger germ germe

Cuvinte se termină cu literele: en men rmen ermen