ghebe dex - definiţie, sinonime, conjugare
GHEB1, (1, 2) gheburi, (3) ghebe, s.n. 1. Cocoaşă (la om). 2. Ridicătură de teren în formă de gheb (1). 3. (La pl.) Specie de ciuperci comestibile cu piciorul gălbui sau brun, având de jur-împrejur un inel alb, şi cu pălăria galbenă-brună (Armillaria mellea). ♢ Ghebe de brad = ciupercă comestibilă cu pălăria albă, subţire, cărnoasă şi cu piciorul lung şi subţire (Lepiota clypeolaria). Ghebe de pădure = ciupercă comestibilă cu pălăria roşiatică ori brună, catifelată (Collybia longipes). – Probabil lat. *glibbus (formă metatezată a lui *gibb(u)lus < gibbus).
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GHEB2, ghebe, s.n. V. ghebă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GHÉBĂ, ghebe, s.f. Manta ţărănească lungă, împodobită cu găitane. [Var.: gheb s.n., ghebeá s.f.] – Din tc. kebe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GHEB ~uri n. 1) (la oameni) Proeminenţă patologică pe spate care deformează trunchiul; cocoaşă; cifoză; gibozitate. 2) Ridicătură de teren; dâmb. /<lat. glibbus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GHÉB//Ă ~e f. înv. Manta lungă, confecţionată din aba sau din şiac, purtată la ţară. /<turc. kebe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GHÉBE f. pl. Specie de ciuperci comestibile, având picior gălbui sau brun cu un inel alb împrejur şi pălărie galbenă-brună, care creşte pe tulpina arborilor, provocând putrezirea lemnului. ~ de brad ciupercă comestibilă, având picior lung, subţire şi pălărie albă, cărnoasă. ~ de pădure ciupercă comestibilă cu pălărie de culoare roşiatică sau brună, catifelată. /Din gheb
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gheb (-buri), s.n. – 1. Cocoaşă. – 2. Specie de ciuperci comestibile (Agaricus melleus). – Var. ghib, gheabă. Lat. *glibba, probabil în loc de *gibbla ‹ *gibbula, cuvînt folosit de Vegecio (Battisti, III, 1837; cf. Puşcariu 708; DAR; REW 3754); cf. cat. gep, sp. giba, chepa, port. geba. Der. din sl. gǫba „burete”, cf. bg. găba „ciupercă” (Cihac, II, 502; Conev 42), nu este posibilă din punct de vedere fonetic. Graur, BL, V, 62, pune sub semnul întrebării der. din lat., fără motive suficiente. – Der. ghebos, adj. (cocoşat); gheboşi (var. (în)gheboşa), vb. (a cocoşa; a îndoi, a încovoia); înghebeji, vb. (Olt., a goni, a hăitui). – Din rom. provine mag. göb „cocoaşă” (Edelspacher 13; Candrea, Elemente, 408).
(Dicţionarul etimologic român)

ghébă (ghébe), s.f. – Manta ţărănească de postav. – Var. cheb(e). Tc. kebe (Şeineanu, II, 102). Pare dublet de la gubă.
(Dicţionarul etimologic român)

a avea clonţar la ghebă expr. (intl. – d. o casă) a avea câine de pază (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ghébe de brad s. f. pl. + prep. + s. m.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ghébe de pădúre s. f. pl. + prep. + s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

gheb (cocoaşă) s. n., pl. ghéburi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ghébă (manta) s. f., g.-d. art. ghébei; pl. ghébe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ghébe (ciuperci) s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GHEB s. v. cifoză, cocoaşă, gibozitate.
(Dicţionar de sinonime)

GHÉBĂ s. v. zeghe.
(Dicţionar de sinonime)

GHÉBE s. pl. (BOT.; Armillaria mellea) (reg.) opin-tici (pl.), popinci (pl.).
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gh ghe gheb

Cuvinte se termină cu literele: be ebe hebe