ghetou dex - definiţie, sinonime, conjugare

ghetou

GHETÓU, ghetouri, s.n. Cartier al unui oraş în care erau constrânşi să trăiască evreii din unele ţări. [Var.: ghetó s.n.] – Din it., fr. ghetto, germ. Getto.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GHETÓU ~ri n. (în trecut) Cartier al unui oraş unde erau siliţi (din motive rasiale, religioase etc.) să trăiască anumite grupuri din populaţia unei ţări. /<it. ghetto, germ. Getto
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GHETÓU s.n. Cartier unde erau siliţi să locuiască evreii. [Var. gheto s.n. / < it., fr. ghetto, cf. Ghettoinsulă lângă Veneţia, unde în sec. XVI au fost izgoniţi evreii].
(Dicţionar de neologisme)

GHETÓU s. n. cartier al unui oraş în care erau forţaţi să trăiască evreii din unele ţări. ♢ cartier al unui oraş unde era (este) obligat să trăiască un grup al populaţiei de o anumită rasă, naţionalitate sau religie, ca urmare a discriminării. (< it., fr. ghetto)
(Marele dicţionar de neologisme)

ghetou, ghetouri s.n. (pub.) zonă marginală, săracă şi mizeră a unui oraş. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ghetóu s. n., art. ghetóul; pl. ghetóuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: gh ghe ghet gheto

Cuvinte se termină cu literele: ou tou etou hetou