ghiaur dex - definiţie, sinonime, conjugare

ghiaur

GHIAÚR, ghiauri, s.m. Denumire dispreţuitoare dată în trecut de turci persoanelor de altă religie decât cea mahomedană. – Din tc. gâvur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GHIAÚR ~i m. Nume batjocoritor, dat în trecut de către turci popoarelor de altă credinţă decât cea mahomedană (mai ales creştinilor). /<turc. gâvur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ghiaúr (ghiaúri), s.m. – Creştin, necredincios (din punctul de vedere al musulmanilor). – Megl. căur. Tc. caur (Şeineanu, II, 180; Iogu, GS, IV, 384), din per. gebr „păgîn”, cf. fr. guèbre, cf. şi ngr. γϰιαούρ(ις), bg. giavurin. Megl. de la var. tc. kraur. Cf. la Cervantes, Comedias y entremeses, II, 95, caur „creştin”.
(Dicţionarul etimologic român)

ghiaúr s. m. (sil. ghia-), pl. ghiaúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: gh ghi ghia ghiau

Cuvinte se termină cu literele: ur aur iaur hiaur