ghicitori dex - definiţie, sinonime, conjugare
GHICITOÁRE, ghicitori, s.f. V. ghicitor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s.m. şi f., GHICITOÁRE, ghicitori, s.f. 1. S.m. şi f. Persoană care se îndeletniceşte cu prezicerea viitorului (II 2). 2. S.f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o fiinţă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice (II 1); cimilitură. – Ghici + suf. -tor.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GHICIT//OÁRE ~óri f. Creaţie populară, mai ales în versuri, în care se descrie în termeni metaforici o fiinţă, un obiect sau un fenomen ce trebuie identificat; cimilitură. /a ghici + suf. ~toare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GHICIT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. Persoană care ghiceşte; om care practică ghicitul. /a ghici + suf. ~tor
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ghicitoáre (persoană) s. f., g.-d. art. ghicitoárei; pl. ghicitoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ghicitoáre (cimilitură) s. f., g.-d. art. ghicitórii; pl. ghicitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ghicitór s. m., pl. ghicitóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GHICITOÁRE s. v. cimilitură.
(Dicţionar de sinonime)

GHICITÓR s. prezicător, (înv.) provideţ.
(Dicţionar de sinonime)

GHICITÓRI s. pl. v. brânduşă, măseaua-ciutei.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gh ghi ghic ghici ghicit

Cuvinte se termină cu literele: ri ori tori itori citori