ghigilic
GHIGILÍC, ghigilice, s.n. (Înv.) Scufie (de noapte). [Var.: ghicelíc s.n.] – Din tc. gecelik.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ghigilíc (-curi), s.n. – Căciuliţă de dormit. Tc. gecelik (Şeineanu, II, 182; Lokotsch 704). Sec. XVIII.
(Dicţionarul etimologic român)
ghigilíc s. n., pl. ghigilíce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ghigilíc (-curi), s.n. – Căciuliţă de dormit. Tc. gecelik (Şeineanu, II, 182; Lokotsch 704). Sec. XVIII.
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)