ghilit

GHILÍ, ghilesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A înălbi o pânză prin muierea în apă şi întinderea repetată la soare. – Din ucr. biliti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GHILÍT¹ s.n. (Reg.) Ghileală. – V. ghili.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GHILÍT², -Ă, ghiliţi, -te, adj. (Reg.; despre pânză) Care a fost albit² prin muierea în apă şi întinderea repetată la soare. – V. ghili.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GHIL//Í ~ésc tranz. reg. (pânză) A albi muind în apă şi întinzând la soare de mai multe ori. /<ucr. biliti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ghilí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ghilésc, imperf. 3 sg. ghileá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ghileáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ghilít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)