ghiloșare

GHILOŞÁ, ghiloşez, vb. I. Tranz. V. ghioşa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GHILOŞÁRE, ghiloşări, s.f. V. ghioşare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GHILOŞ//Á ~éz tranz. (obiecte de sticlă, de lemn sau de metal) A prevedea cu un ghiloş. /<fr. guillocher
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GHILOŞÁ vb. I. v. ghioşa.
(Dicţionar de neologisme)

GHILOŞÁRE s.f. v. ghioşare.
(Dicţionar de neologisme)