ghințură dex - definiţie, sinonime, conjugare
GHÍNŢURĂ, ghinţure, s.f. (Bot.; pop.) Genţiană. – Cf. g e n ţ i a n ă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ghínţură (ghínţuri), s.f. – Genţiană (Gentiana cruciata, punctata, excisa). – Var. (d)inţură. Din germ. Gentiana. – Din rum. provine rut. g’enzura (Miklosich, Wander., 15); ca şi sb. lincura (Candrea, Elemente, 406).
(Dicţionarul etimologic român)

ghínţură s. f., g.-d. art. ghínţurei; pl. ghínţure
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GHÍNŢURĂ s. v. genţiană.
(Dicţionar de sinonime)

GHÍNŢURĂ s. v. fierea-pământului, potroacă, ţintaură.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gh ghi ghin ghint ghintu

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura ntura intura