ghinda

GHÍNDĂ, ghinde, s.f. 1. Fructul stejarului (sau al altor copaci înrudiţi). 2. (La jocul de cărţi) Treflă. – Lat. glans, -ndis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GHÍND//Ă ~e f. 1) Fruct al stejarului. 2) pop. (la cărţile de joc) Semn distinctiv având forma unei frunze de trifoi de culoare neagră; treflă. 3) Carte de joc marcată cu acest semn. [G.-D. ghindei] /<lat. glans, ~ndis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ghíndă (ghínde), s.f. – 1. Fructul stejarului. – 2. Treflă, la jocul de cărţi. – Mr., megl. gl’indă, istr. gl’inde. Lat. *glanda, de la glans, cu schimbare de decl. (Puşcariu 714; Candrea-Dens., 740; REW 3778; DAR), cf. alb. ljënde (Philippide, II, 643). Este de asemenea posibil să se plece direct de la glandem, cf. var. înv. şi dial. ghinde. Der. ghindar, s.m. (stejar; cioară-de-cîmp; Garrulus glandarius), pe care Puşcariu 716, Candrea-Dens., 741 şi REW 3774 îl derivă direct din lat. glandārius; ghindos, adj. (plin de ghindă); ghindoc, adj. (persoană bondoacă), cf. bondoc. – Cf. ghindură.
(Dicţionarul etimologic român)

ghíndă s. f., g.-d. art. ghíndei; pl. ghínde
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
GHÍNDĂ s. v. treflă.
(Dicţionar de sinonime)