ghint dex - definiţie, sinonime, conjugare

ghint

ghint ghinţ
GHINT, ghinturi, s.n. 1. Şanţ în formă de spirală, făcut pe suprafaţa interioară a ţevii unor arme de foc, pentru a imprima proiectilului o mişcare de rotaţie necesară menţinerii stabilităţii acestuia pe o traiectorie dată. 2. Cui sau piron cu capătul lat şi proeminent. – Din pol. gwint, ucr. gvint.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GHINŢ, ghinţuri, s.n. Unealtă de cizmărie cu ajutorul căreia se lărgeşte încălţămintea. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GHINT ~uri n. 1) Şănţuleţ elicoidal pe partea interioară a ţevii unei arme de foc, menit să-i dea proiectilului o mişcare de rotaţie. 2) Cui de metal cu gămălie mare şi bombată. /<pol. gwint, ucr. gvint
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GHINŢ ~uri n. Unealtă de cizmărie cu care se lărgeşte cizma. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ghint s. n., pl. ghínturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ghinţ s. n., pl. ghínţuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ghinţ, ghínţuri, s.n. (reg.) 1. unealtă de lărgit gheata. 2. nod de sânge închegat de răceală în corp.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)


Cuvinte care încep cu literele: gh ghi ghin

Cuvinte se termină cu literele: nt int hint