ghionti

GHIONT, ghionţi (ghionturi), s.m. (n.) Lovitură dată cuiva cu pumnul sau cu cotul (pentru a-l îmbrânci, a-i atrage atenţia etc.); ghiold, brânci². – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. şi refl. recipr. A (-şi) da ghionţi; a (se) îmbrânci. – Din ghiont.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GHIÓN//T ~ţi m. Lovitură slabă dată cu cotul sau cu pumnul (pentru a-i atrage atenţia cuiva). [Pl. şi ghionturi] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A GHIONT//Í ~ésc tranz. A lovi uşor cu cotul sau cu pumnul (pentru a semnaliza ceva); a îmboldi. /Din ghiont
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE GHIONT//Í mă ~ésc intranz. A face concomitent schimb de ghionturi (cu cineva). /Din ghiont
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ghiont s. m./s. n., pl. ghionţi/ghiónturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ghiontí vb. (sil. ghion-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ghionteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
GHIONT s. v. îmbrâncitură.
(Dicţionar de sinonime)

GHIONTÍ vb. v. îmbrânci.
(Dicţionar de sinonime)