ghiontit dex - definiţie, sinonime, conjugare
GHIONTÍ, ghiontesc, vb. IV. Tranz. şi refl. recipr. A (-şi) da ghionţi; a (se) îmbrânci. – Din ghiont.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GHIONTÍT, ghiontituri, s.n. Faptul de a (se) ghionti. – V. ghionti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A GHIONT//Í ~ésc tranz. A lovi uşor cu cotul sau cu pumnul (pentru a semnaliza ceva); a îmboldi. /Din ghiont
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE GHIONT//Í mă ~ésc intranz. A face concomitent schimb de ghionturi (cu cineva). /Din ghiont
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ghiontí vb. (sil. ghion-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ghiontésc, imperf. 3 sg. ghionteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ghionteáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ghiontít s. n. (sil. ghion-), pl. ghiontíturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GHIONTÍ vb. v. îmbrânci.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: gh ghi ghio ghion ghiont

Cuvinte se termină cu literele: it tit ntit ontit iontit