ghiorț

GHIORŢ interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care bea un lichid cu înghiţituri mari sau de intestinele goale. – Onomatopee.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GHIORŢ interj. (se foloseşte pentru a reda zgomotul produs de înghiţirea cu lăcomie a unui lichid sau de intestinele goale). /Onomat.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ghiórţ interj. – Exprimă zgomotul produs cînd se înghite mîncarea sau băutura. Creaţie expresivă. – Der. (în)ghiorţăi, vb. (a înghiţi, a înfuleca, a îndopa; a ghiolcăi maţele), cf. ghiorăi; ghiorţăitură, s.f. (înghiţitură mare; chiorăială).
(Dicţionarul etimologic român)

ghiorţ interj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)