ghiosare

GHIOŞÁ, ghioşez, vb. I. Tranz. A executa un ghioş. [Pr.: ghi-o- – Var.: ghiloşá vb. I] – Din fr. guillocher.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GHIOŞÁRE, ghioşări, s.f. Acţiunea de a ghioşa şi rezultatul ei. [Pr.: ghi-o- – Var.: ghiloşáre s.f.] – V. ghioşa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GHIOŞÁ vb. I. tr. (Poligr.) A orna prin gravare suprafaţa unui obiect de sticlă sau de metal. [Pron. ghi-o-, var. ghiloşa vb. I, p.i. -şez, 3,6 -şează, ger. -şând. / < fr. guillocher, cf. germ. guillochieren].
(Dicţionar de neologisme)

GHIOŞÁRE s.f. Acţiunea de a ghioşa şi rezultatul ei; ghioşaj. [Var. ghiloşare s.f. / < ghioşa].
(Dicţionar de neologisme)

GHIOŞÁ vb. tr. a executa un ghioş. (< fr. guillocher)
(Marele dicţionar de neologisme)

ghioşá vb. (sil. ghi-o-), ind. prez. 3 sg. ghioşeáză, 1 pl. ghioşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. ghioşéze; ger. ghioşând
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ghioşáre s. f. (sil. ghi-o-), g.-d. art. ghioşării; pl. ghioşări
(Dicţionar ortografic al limbii române)