ghioșa

GHIÓŞĂ, ghioşe, s.f. Daltă subţire, folosită la gravarea pe pietre litografice sau pe plăci metalice. [Pr.: ghi-o-] – Din fr. guilloche.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GHIOŞÁ, ghioşez, vb. I. Tranz. A executa un ghioş. [Pr.: ghi-o- – Var.: ghiloşá vb. I] – Din fr. guillocher.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GHIÓŞ//Ă ~e f. Daltă fină folosită la gravarea pe pietre litografice sau pe plăci metalice. [Sil. ghi-o-] /<fr. guilloche
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GHIÓŞĂ s.f. 1. Desen complex, format din linii drepte, frânte, spirale etc., obţinut prin ghioşare. 2. Daltă fină folosită la gravarea pe pietre litografice şi pe plăci metalice. [Var. ghiloşă s.f. / < germ. Guilloche, cf. fr. guilloche – daltă pentru ghioşat].
(Dicţionar de neologisme)

GHIOŞÁ vb. I. tr. (Poligr.) A orna prin gravare suprafaţa unui obiect de sticlă sau de metal. [Pron. ghi-o-, var. ghiloşa vb. I, p.i. -şez, 3,6 -şează, ger. -şând. / < fr. guillocher, cf. germ. guillochieren].
(Dicţionar de neologisme)

GHIÓŞĂ s. f. daltă fină pentru gravarea pe pietre litografice şi pe plăci metalice. (< fr. guilloche)
(Marele dicţionar de neologisme)

GHIOŞÁ vb. tr. a executa un ghioş. (< fr. guillocher)
(Marele dicţionar de neologisme)

ghióşă (daltă) s. f. (sil. ghi-o-), art. ghióşa, g.-d. art. ghióşei; pl. ghióşe
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ghioşá vb. (sil. ghi-o-), ind. prez. 3 sg. ghioşeáză, 1 pl. ghioşăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. ghioşéze; ger. ghioşând
(Dicţionar ortografic al limbii române)