ghisman
ghismán (ghismáne), s.n. – Plăcintă cu brînză. – Var. ghismană, ghiţman(ă). De la Ghetsemani, nume propriu, datorită faptului că s-a făcut la început pentru sărbătoarea Paştelui (Bogrea, Dacor., III, 724; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 188).
(Dicţionarul etimologic român)
ghismán / ghismánă (reg.) s. n. / s. f., pl. ghismáne
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
ghismán s. n. /ghismánă s. f., pl. ghismáne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ghismán (ă), s.n. (f.) (reg.) plăcintă cu brânză şi smântână.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
(Dicţionarul etimologic român)
ghismán / ghismánă (reg.) s. n. / s. f., pl. ghismáne
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
ghismán (ă), s.n. (f.) (reg.) plăcintă cu brânză şi smântână.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)