ghium
ghiúm (-muri), s.n. – Lighean. Tc. ǵüm (DAR). Sec. XIX, înv.
(Dicţionarul etimologic român)
ghium, ghiumuri s.n. 1. (reg.) mulţime de oameni; duium. 2. (deţ.) recipient în care se aduce mâncarea. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
(Dicţionarul etimologic român)
ghium, ghiumuri s.n. 1. (reg.) mulţime de oameni; duium. 2. (deţ.) recipient în care se aduce mâncarea. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)