ghiumbruc

ghiumbrúc (-curi), s.n. – Vamă. – Var. (gh)im(b)ruc. Tc. ǵümrük (DAR), din ngr. ϰουμέρϰιον. Sec. XIX, înv. – Der. ghium(b)rucciu, s.m. (vameş); ghiumurluc, s.m. (grănicer).
(Dicţionarul etimologic român)

Cuvinte care încep cu literele: gh ghi ghiu ghium ghiumb

Cuvinte se termină cu literele: uc ruc bruc mbruc umbruc