gigant dex - definiţie, sinonime, conjugare

gigant

[Sinonime]
GIGÁNT, giganţi, s.m. (Adesea adjectival) Fiinţă (reală sau din basme şi credinţe) de proporţii uriaşe; uriaş. ♦ Construcţie, întreprindere etc. uriaşă. ♦ Fig. Persoană care se remarcă prin calităţi excepţionale. – Din it. gigante, lat. gigas, -ntis. Cf. germ. g i g a n t.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GIGÁN//T ~ţi m. şi adjectival 1) Persoană care are o talie anormală, ce o depăşeşte cu mult pe cea medie; om de proporţii vădit exagerate. 2) fig. Persoană care se impune prin aptitudini spirituale superioare; geniu. /<lat. gigas, ~antis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

gigánt (gigánţi), s.m. – Uriaş. – Var. (înv.) ghigant. It. gigante (sec. XIX) şi înainte (sec. XVIII) din gr. γίγας. – Der. gigantic, adj. (uriaş).
(Dicţionarul etimologic român)

GIGANT- v. giganto-.
(Dicţionar de neologisme)

GIGÁNT s.m. (Mit.) Nume dat unor fiinţe fabuloase de statură uriaşă, care s-au răsculat împotriva lui Zeus. ♦ Uriaş. ♦ Construcţie, clădire de mari dimensiuni. ♦ (Fig.) Om de geniu; om vestit prin calităţile sale excepţionale. [< lat., gr. gigas, cf. it. gigante, germ. Gigant].
(Dicţionar de neologisme)

GIGÁNT1 I. s. m. 1. (mit.) nume dat unor fiinţe fabuloase de statură uriaşă şi foarte puternice, care s-au răsculat împotriva lui Zeus. 2. uriaş. ♢ (fig.) construcţie, clădire, avion de mari dimensiuni. 3. (fig.) persoană care se remarcă prin calităţi excepţionale. II. s. f. (astr.) stea de mare luminozitate. (< it. gigante, lat. gigas, -ntis)
(Marele dicţionar de neologisme)

GIGANT2(O)- elem. „foarte mare, uriaş, colosal”. (< fr. gigant/o/-, cf. gr. gigas, -antos)
(Marele dicţionar de neologisme)

gigánt s. m., pl. gigánţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
GIGÁNT s. v. uriaş.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Gigant ≠ pitic, pigmeu, liliputan
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: gi gig giga gigan

Cuvinte se termină cu literele: nt ant gant igant