gintă dex - definiţie, sinonime, conjugare

gintă

GÍNTĂ, ginţi, s.f. Grup de oameni care provin dintr-un strămoş comun, formând unitatea (4) de producţie fundamentală a comunei primitive; formă de organizare socială proprie unui asemenea grup de oameni. ♦ (Livr.) Neam; origine. ♢ (Jur.) Dreptul ginţilor = dreptul internaţional. – Din lat. gens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

GÍN//TĂ ~ţi f. 1) ist. Comunitate de oameni bazată pe rudenia de sânge, constituind principala formă de organizare obştească în epoca primitivă; neam. 2) Apartenenţă etnică; origine. /<lat. gens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

GÍNTĂ s.f. 1. Grup de descendenţi ai unui strămoş comun, legaţi între ei prin rudenie de sânge, care constituie unitatea de producţie fundamentală a comunei primitive. 2. Neam; (p. ext.) popor. ♢ (Jur.) Dreptul ginţilor = dreptul internaţional. [Pl. -nţi, -nte. / < lat. gens].
(Dicţionar de neologisme)

GÍNTĂ s. f. 1. grup de descendenţi ai unui strămoş comun, legaţi între ei prin rudenie de sânge, care constituie unitatea de producţie fundamentală a comunei primitive. 2. neam, origine. o (jur.) dreptul ~ţilor = dreptul internaţional. (< lat. gens, -ntis)
(Marele dicţionar de neologisme)

gíntă s. f., g.-d. art. gínţii; pl. ginţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: gi gin gint

Cuvinte se termină cu literele: ta nta inta